Grupurile armate din Columbia cresc pe fondul eforturilor eșuate de pace: se desfășoară o criză

Grupurile armate din Columbia cresc pe fondul eforturilor eșuate de pace: se desfășoară o criză

Sub suprafața peisajelor pitorești și a orașelor pline de viață ale Columbiei se ascunde o realitate tulburătoare: grupurile armate ilegale și-au câștigat putere și și-au extins teritoriile în timpul administrației președintelui Gustavo Petro. Această tendință neliniștitoare a contribuit la o criză umanitară care vede peste 180.000 de persoane strămutate forțat din casele lor numai în 2022, un vârf sfâșietor nemaivăzut din 2015, după cum a raportat Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR).

Potrivit unui raport recent detaliat de The Straits Times, Columbia se confruntă acum cu o creștere alarmantă a membrilor acestor grupuri armate. Până la sfârșitul lunii iunie 2023, rândurile lor au crescut la aproape 22.000 de membri — în creștere față de aproximativ 15.120 când Petro a preluat mandatul la jumătatea lui 2022. Aceasta reprezintă o creștere uluitoare de 45%, depășind rata de creștere a administrației anterioare de patru ani de 17% sub Ivan Duque.

Reziliența grupurilor armate

Ministrul Apărării din Columbia, Pedro Sanchez, atribuie această creștere facțiunilor care manevrează pentru a exploata negocierile de pace în curs. În mod tragic, comunitățile columbiene continuă să sufere consecințele, în special în regiuni precum Nariño, care au văzut peste 40.000 de persoane strămutate ca grupuri ilegale concurând cu acerbă pentru producția de cocaină și rutele de trafic. Dinamica din provincia Arauca este la fel de alarmantă, deoarece ciocnirile dintre gherilele ELN și dizidenții FARC îi țin pe locuitorii locali într-o frică constantă, ceea ce duce la mai multe strămutări forțate.

Conflictul în curs a persistat timp de 75 de ani, dezrădăcinând nenumărate familii și forțându-le să migreze din zonele rurale în centre urbane precum Bogotá, Medellin, Cali și Barranquilla în căutarea siguranței și stabilității. De la începutul conflictului intern în 1948, peste 8,5 milioane de persoane au fost afectate de strămutarea forțată, potrivit Columbia Unu.

O lungă istorie de violență și deplasare

Țesătura socială din Columbia a fost sfâșiată de ani de violență. Persoanele strămutate, adesea muncitori ai terenurilor rurale, comunități indigene și afro-colombieni, se trezesc să trăiască la margine în condiții precare, uneori formând mahalale și așezări ilegale. Cifrele spun o poveste sumbră: peste 5 milioane de persoane trăiesc în prezent ca strămutate în Columbia, confruntându-se cu provocări cauzate de traume emoționale și dificultăți economice.

În ciuda încercărilor de a aborda această criză, inclusiv inițiativa „pace totală” a președintelui Petro, care promovează dialogul și negocierea, realitatea dură este că operațiunile militare au reluat atunci când discuțiile de pace s-au clătinat. Criticii susțin că aceste eforturi de încetare a focului au fost prost concepute, permițând grupurilor armate să-și întărească și mai mult controlul, potrivit Eduardo Pizarro, un renumit expert în conflict. Reziliența continuă a acestor entități criminale provine în mare măsură din capacitatea lor de a se finanța prin trafic de droguri, minerit ilegal și alte infracțiuni.

Situația greșită a persoanelor strămutate din Columbia rămâne îngrozitoare. CICR a confirmat cifre alarmante în 2022: 400 de încălcări documentate ale dreptului internațional umanitar, cu o creștere îngrijorătoare a numărului de incidente cu mine antitermale care au dus la decese și răniți. Mai mult decât atât, problema disparițiilor forțate continuă să cântărească mult asupra națiunii, guvernul estimând că peste 126.000 de persoane au fost dispărute forțat de la escaladarea violenței.

Nevoia unei schimbări autentice

Pe măsură ce Columbia avansează, devine evidentă nevoia urgentă pentru o soluție cuprinzătoare la aceste probleme complicate. Administrația președintelui Petro recunoaște că inegalitatea socială este o cauză fundamentală a deplasării forțate, totuși lupta pentru implementarea schimbărilor substanțiale și eficiente rămâne. Cu umbra conflictului care se profilează din ce în ce mai mult, va găsi Columbia o modalitate de a rupe ciclul violenței și de a promova un viitor în care fiecare cetățean să se simtă în siguranță și în siguranță în patria sa?